Acest ansamblu rupestru impresionează din punct de vedere istoric, arhitectural, arheologic şi religios, continuând să intrige atât specialiştii, cât şi publicul larg, deşi au trecut 50 de ani de la descoperirea sa.
Muzeul Naţional de Istorie a României readuce în actualitate ansamblul de la Murfatlar-Basarabi, oferind publicului interesat posibilitatea de a vedea materiale documentare inedite, fotografii şi planuri de arhivă din timpul săpăturilor arheologice din anii 1957-1962, dar şi fotografii sau relevee din anii 2004-2007, întrucât situl este închis vizitatorilor. Această expoziţie temporară organizată din iniţiativa proiectului NEP are caracter aniversar şi documentar.
Cercetarea arheologicå
Ansamblul rupestru de la Murfatlar-Basarabi este situat la o distanţă de 20 km vest de Constanţa, pe partea dreaptă a Canalului Dunăre-Marea Neagră. Întregul complex este amplasat în vechea carieră, fiind acoperit până în momentul descoperirii din anul 1957 cu un strat de steril. “Suprafaţa cercetată este de circa 200 x 50 m şi cuprinde, în afara bisericuţei B1, prima descoperită, alte trei bisericuţe suprapuse B2-B4, chilii, încăperi anexe, galeria de acces H, cripte C 1-2, galerii funerare G 1-5 şi câteva încăperi E 1-6, dintre care două paraclise (E3 şi E5), restul fiind, se pare, spaţiu de locuit şi de trecere. Acestora li se adaugă cele aproximativ 20 de morminte”, afirmă arheologul Andra Samson.
Bisericile din cretå
Aceste lăcaşe de cult de mici dimensiuni, ce se succed gradat, prezintă un plan simplu, dreptunghiular, variind însă ca proporţii şi compartimentare interioară. B1, B2, B4, E3 prezintă pronaos, naos şi altar, iar B3, E5 au doar naos şi altar. De altfel, se pare că interioarele au fost pictate, întrucât s-au păstrat detalii de culoare roşie pe arcadele naosului, pe nişele pentru opaiţe
