SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Când domnul Popescu ia la rând magazinele de antichităţi şi nu cumpără nimic, negustorii spun: "Slavă Domnului!". Oricât de mult ar da domnul Popescu pe o statuetă sau pe un tablou, negustorii ştiu c-au fost păcăliţi, că statueta sau tabloul valorează de zece sau de o sută de ori mai mult.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Când domnul Popescu ia la rând magazinele de antichităţi şi nu cumpără nimic, negustorii spun: "Slavă Domnului!". Oricât de mult ar da domnul Popescu pe o statuetă sau pe un tablou, negustorii ştiu c-au fost păcăliţi, că statueta sau tabloul valorează de zece sau de o sută de ori mai mult.
În talcioc, ambulanţii îi spun preţuri aiurea, ca să-l sperie. Nu există ambulant care să nu-i fi vândut un lucru pe te miri ce şi să afle apoi că lucrul acela a fost revândut de domnul Popescu la o licitaţie pe bani foarte, foarte mulţi. Când umblă domnul Popescu prin târg, ambulanţii simt exact ce simt şi peştii când se apropie un rechin, că unul din ei o să fie mâncat. Târgul e în toi, şi un cetăţean o întreabă pe grasa de tanti Sanda, care vinde numai fleacuri, cât costă o gioarsă de tablou înfăţişând o ţigancă florăreasă cu pipa-n gură. Tanti Sanda răspunde scurt: 200.000. Tanti Sanda e cam nebună. Orice ar vinde cere 200.000. Cetăţeanul strâmbă din nas şi nu ia ţiganca, dar domnul Popescu, din spatele acestuia, zice repede "O iau eu" şi-i dă femeii banii. Cu ţiganca fumătoare ascunsă într-o pungă mare de plastic, domnul Popescu îi înnebuneşte pe ambulanţi. "Să vezi că iar ne-a umflat ceva de sub nas", îşi zic aceştia, iar domnul Popescu îi bagă şi mai rău în draci, făcându-şi-l parcă într-o doară confident pe Nelu-Gură-Spartă. "Uite, mă, Nelule, ce înseamnă să te pricepi! Au trecut toţi şmecherii ăştia pe lângă mama Sanda şi n-au văzut că are un Grigorescu. Da’ ce Grigorescu! Din perioada
