Viata la tara, la un an de la intrarea in Uniunea Europeana In comuna Tibana, masina nu poate patrunde prea adinc, in sate, pe timp ploios. Drumul e pietruit doar pe jumatate. Scoala e din valatuci. Numarul persoanelor cu ajutor social a crescut. Decit sa munceasca pe bani putini, oamenii prefera sa stea. „Stam foarte bine la capitolul vise", a exclamat un satean iesean intrebat cu ce i-a schimbat viata intrarea in Uniunea Europeana. Nu mai departe de joi, din cauza vremii umede, un barbat din Tibana isi spala cizmele de cauciuc la cismeaua din fata primariei. Gestul a fost urmat si de alti consateni. Pesemne ca au venit de pe deal. „Sa fim noi sanatosi si sa avem ce pune pe masa. Nu s-a schimbat nimic de un an, ce sa se schimbe? Tot cu ciubotele de caciuc iti faci treaba. Daca vreti sa ajungeti pina la Domnita, nici o sansa cu masina. E pe deal, nu-s nici doi kilometri", m-a indemnat cu tilc unul dintre satenii din comuna Tibana, aratindu-mi citeva dintre casele grupate aproape de linia orizontului. Eu cautam scoala. Are doar doua camarute, din valatuci. Acolo invata peste 100 de copii de gradinita si clasele primare. Cei de gimnaziu, vin pina la sosea, cei doi kilometri, prin noroi. „Scoala trebuie demolata. Sintem primii pe lista de noi investitii. Aici, la scoala de centru am avea cum sa invatam chiar si in schimburi daca este nevoie pentru a primi copiii de acolo", a declarat directoarea Scolii din Domnita, Ana Vasiliu. Pe alt deal, e satul Girbesti. Cum te abati de la soseaua principala, nu-i de mers cu papuci de orasean. E clar. „A fost pietruit drumul doar pina la jumatatea satului. Din cauza suvoaielor de apa, oricum pietrisul o ia la vale in timp", a spus alt un locuitor al comunei. Portiunea de drum dintre Tibana si Girbesti este cuprinsa intr-un proiect de reabilitare. „Am realizat mai multe proiecte pentru a le depune si obtine fonduri de la Uniunea Euro