La o zi după primul tur al alegerilor prezidenţiale în Serbia, presa internaţională era neliniştită de evoluţia pieţelor europene şi asiatice care preluaseră în mod dramatic tendinţa recesionistă din Statele Unite. Pieţele americane erau închise: zi liberă consacrată omagiului lui Martin Luther King jr., prilej pentru candidaţii democraţi la prezidenţiale să demonstreze că visul lui King e moştenirea lor comună. În Orientul Mijlociu, guvernul israelian a slăbit presiunea pe regiunea Gaza, permiţînd aprovizionarea cu cantităţi modeste de combustibil şi hrană. În Italia, coaliţia prim-ministrului riscă să rămînă fără susţinere parlamentară, după demisia de onoare a ministrului de Justiţie. Autorităţile mexicane îşi continuă lupta împotriva cartelurilor vinovate de răspîndirea drogurilor, iar în Irak un atac cu bombă s-a încheiat cu 14 morţi. Rutină. Lumea îşi vede de problemele ei, cum se vor descurca alegătorii sîrbi cu opţiunile exprimate duminică nu îi preocupa decît pe cei direct interesaţi. Titlurile articolelor care au precedat alegerile - "Serbia alege dacă va păşi pe cărarea spre Uniunea Europeană sau pe cea spre Rusia" (Washington Post), "Trebuie ales între Washington şi Moscova" (Politika) - îşi pierduseră actualitatea. Învingătorul primului tur, Tomislav Nikolici, şeful Partidului Radical, ultranaţionalist (întemeietorul acestui partid, Vojislav Seselj, e acuzat de crime de război, de către Tribunalul de la Haga), nu exclude folosirea forţei, dacă regiunea Kosovo îşi va proclama independenţa, în timp ce principalul său adversar, Boris Tadici, susţine că nu va accepta nici el proclamarea independenţei, dar nu va întrebuinţa forţa pentru ca leagănul Serbiei medievale, locuit acum de albanezi, să rămînă între hotarele ţării sale. Statele Unite şi majoritatea ţărilor europene ar fi de acord cu proclamarea independenţei, dacă se vor pune în practică mijloace