E foarte frig şi stau în faţa unei barăci de metal cu geamuri multe. Trebuie să înlocuiesc cauciucurile de vară cu cele de iarnă, să-mi încalţ maşina, cum zice un amic. Alături se lucrează la un Opel Frontera. Şoferul bate piroane pe loc ca şi mine, iar nevastă-sa, încotoşmănată ca o pupăză, zace pe bancheta din spate a maşinii. Băieţii se mişcă repede. Se aşază în fund pe mîzga de pe jos, unul pe o parte, altul pe cealaltă, potrivesc coarba, desfac prezoanele, bagă cricul, scot prezoanele de tot, dau jos roţile. "Dă şi mie levierul" - zice unul la un moment dat. "Ce vrei, mă?" "Mi-l dai astăzi sau stau cu curu-n apă pînă mîine?" "Stai cît vrei că nu-i la mine. Nu ştii că l-a luat Marin?" "Marineee, handicapatule, adă levierul!" Marin e unul mare şi gras care-şi roteşte umerii în timp ce merge. Se apropie şi le aruncă levierul pe jos: "Na-vă levierul în bot la amîndoi. Nu v-a dat prin cap să luaţi coarbele alea mari şi acu’ vă trebuie levier... dacă sînteţi proşti". "Bine că eşti tu dăştept. Sînt alea mari, da’ nu vezi cum sînt strînse roţile la maşina asta? Şi cu levierul le şi batem de zăpadă." "Înseamnă că n-aveţi voi putere destulă, n-aţi supt destul cînd eraţi mici." Mă simt ca-n reclamele cu Dorel. Mai că aş bea şi un coniac "Unirea" ca să nu-mi mai fie frig. Alături e un chioşc de termopan în care se serveşte ceai cald. Mai durează, aşa că intru şi comand unul. Vînzătorul îmi spune că din cauza ninsorii, oamenii sînt obligaţi să-şi schimbe cauciucurile şi vulcanizarea are mereu clienţi care, de frig, intră şi la el în prăvălie să bea ceai... Vegetez în faţa paharului de plastic, cu ochii pe geam. Opelul stă în continuare suspendat, cu femeia înfofolită pe bancheta din spate, iar băieţii par să fi dispărut. După cîteva minute de încremenire, Marin dă buzna în prăvălie şi cere un ceai. "Proştii au stricat compresorul" - zice răsuflînd din greu. Mă gînde