In Romania secolului al XIX-lea, Cupidon isi trimite sagetile in toate partile, fie ca "tintele" lui sunt tineri sau batrani, boieri sau slujitori, rude sau straini. Amorul pluteste in aer, in case, pe strada, la baluri sau in pravalie, iar indragostitii fac orice pentru a se mai putea vedea o data. Pasiunea cuprinde trupurile, focul chinuieste sufletele, totul se traieste din placere si pentru amor.

Barbatul este cel care are, in epoca, rolul activ intr-o relatie si avantajul fortei si al autoritatii masculine. El este cel care-si exprima sentimentele si dorintele, fata detinand rolul pasiv de a astepta si de a primi semnalele emise de un potential curtenitor. Ea se poate aventura in construirea unei relatii prin punerea in scena a disponibilitatii sale.

In general, fata trebuie sa fie prevazatoare, sa ghiceasca intentiile barbatului, sa nu se lase inselata de iluzia promisiunilor si dragalasenia gesturilor barbatului, sa nu se puna in situatii neclare si sa nu mearga in locuri ce nu pot fi supravegheate.

Tinerii obisnuiau sa aiba cat mai multe relatii amoroase inainte de casatorie, fara a fi desconsiderati. Faptul nu era considerat o rusine, ci o lauda. Ba mai mult, ei sunt incurajati chiar de tatii lor sa faca acest lucru.

Nu aceeasi este situatia in cazul femeilor, care sunt condamnate, barfite si aratate cu degetul. Orice relatie sexuala a unei fete inaintea casatoriei este aspru sanctionata. Rolul femeii in cuplu se reducea la unul pur biologic: ea trebuia sa nasca prunci si sa-i creasca, ocupandu-se strict de familie si de gospodarie.

De cele mai multe ori, partenerii nu sunt fideli nici dupa casatorie. Femeile si barbatii sunt toleranti cand vine vorba de adulter, in conditiile in care partenerul asigura sotului / sotiei o situatie sociala adecvata rangului lor. Frecvente in epoca sunt relatiile pe c