Prin orice sat mai e câte un sătean care face pe ascuns ţuică. Sursa: Foto: Petronel Tudor
Însă în comuna Traian, din Ialomiţ a, cazanul de ţuică nu numai că este la comun, de mare capacitate şi funcţionează ilegal, ci este păzit chiar de un angajat al primăriei. Ceea ce este şi mai incredibil este că, de doi ani, bugetul local colectează bani frumoşi din exploatarea lui.
„Acu’, gata, la făcut ţuică!“
Are 400 de litri şi funcţionează zilnic. Pus strategic la marginea localităţii, departe de ochii curioşi ai celor ce tranzitează comunitatea ridicată forţat de la rangul de sat acum câţiva ani, cazanul de ţuică este mândria localnicilor. De atâtea căruţe cu saci şi butoaie cu boască, drumul de pământ spre cazan este neted ca pe asfalt.
Sătenii ştiu că ţuica-i bună, iese curată, şi nu-i deranjează defel taxa impusă de primărie pentru folosirea lui. Cât despre accize, nu ştiu decât să întrebe „ce-i alea?“. Este sfârşit de săptămână şi la cazanul de ţuică fumul se vede de la distanţă, semn că activitatea e în toi. Nea Vasile are 60 de ani şi este client vechi pe aici. „Am strâns de la nora mea nişte citrice care nu s-au vândut de Sărbători, banane şi portocale, am mai pus şi nişte mere, zahăr, le-am lăsat să fiarbă şi acu’, gata, la făcut ţuică!“, se laudă omul, băgând vârtos lemne sub cazanul de ţuică.
Gheorghe Manta, angajat de primărie la cazanul de ţuică de numai opt luni, prezintă ca un profesionist procesul tehnologic: „Acum spălăm puţin cazanul, că nu l-am mai folosit de două săptămâni, a avut omul provizii de ţuică făcute dinainte de Sărbători. Să fi venit în toamnă, după culesul viilor, atunci era scandal aici, se certau care să facă mai repede ţuică“.
O brutărie din banii de pe alcool
Nea Vasile îi aduce apă şi se laudă că face peste 10 vedre de ţuică pe an, 100 de litri, pentru