Cotidianul a dezvaluit recent ca Sorin Oprescu si-a masluit dosarul de candidatura la titlul de profesor universitar prin declararea unor articole publicate in reviste de virf, care, de fapt, nu se regaseau in publicatiile indicate. Pentru a da impresia de autenticitate, la dosar se gasesc copii xerografiate dupa copertele revistelor respective, peste care au fost suprapuse pagini din diverse articole medicale, imprimate cu ajutorul calculatorului. Imediat dupa aparitia articolului, profesorul Oprescu a sesizat Comisia de etica a Universitatii de Medicina si Farmacie (UMF) Bucuresti, care s-a intrunit pentru a verifica din nou dosarul si a da un verdict.
Azi va prezentam un element suplimentar: dosarul de conferentiar al lui Oprescu, depus cu trei ani inainte de a deveni profesor. Presedintele comisiei de concurs era decanul de atunci al Facultatii de Medicina, Eugen Ciofu. In acest dosar se gaseste referatul care prezinta concluziile comisiei de concurs si unde Ciofu a declarat ca, la nivelul anului 1997, Sorin Oprescu era autorul a 108 lucrari stiintifice, dintre care insa doar 11 au fost publicate in reviste de virf. In 1997, cele 11 articole erau suficiente pentru ca Oprescu sa devina conferentiar.
Dar in 1999, Comisia Medicala din cadrul Consiliului National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare din Ministerul Educatiei a modificat mai multe dintre criteriile stiintifice minime pentru a deveni profesor universitar de medicina. Unul dintre criteriile noi era publicarea a cel putin 20 de lucrari in reviste de virf, din care la cel putin 10 candidatul sa fie prim autor, iar minimum trei sa fi fost publicate de la ultima promovare. Altfel spus, fara 20 de articole, un candidat nu putea deveni profesor, indiferent de numarul cartilor scoase ori al comunicarilor prezentate la congrese internationale.
Acea