Cum e să-ţi rişti sănătatea pentru un bibănel sau o plevuşcă numai pescarii care mai merg la copcă pot să răspundă la întrebarea aceasta. Sursa: Fotografii: Sorin Antonescu

Deşi zilele trecute au fost calde, amintind de primăvară, iar lacurile au început să se dezgheţe, pescarii nu s-au lăsat descurajaţi. Înarmaţi cu răbdare, cu o toporişcă, cu un băţ lung de doi metri pentru încercat gheaţa şi cu puţină inconştienţă, bărbaţii s-au aşezat încă de dimineaţă pe scăunele şi au aşteptat să tragă la libelulă.

Ieri, Lacurile Fundeni şi Tei erau pline de oameni pe gheaţă. „Sunt nebuni“, spune speriat paznicul Vasile din zona Aleea Ştrandul Tei, uitându-se la lacul pe jumătate dezgheţat. „Acum câteva zile a căzut unul în apă, s-a rupt gheaţa cu el. A început să strige după ajutor, dar a avut noroc că era apa mică. S-a dus acasă urgent“, povesteşte Vasile.

Să mori pentru un peşte

Distraţi şi puţin abţiguiţi, avântaţi pe gheaţa pe jumătate topită a Lacului Tei, pescarii au chef de glume în buza stufărişului. „De ce ţi-e frică de aia nu scapi“, spune unul, după care e apostrofat de vecinul de undiţă. „E apa mică, domnule, ce poţi păţi? Un pic de răceală şi gata, dar nimic nu se compară cu un peşte la copcă“.

Spre deosebire de Tei, Lacul Pantelimon nu a făcut până în prezent nicio victimă, „da’ natura nu te iartă de două ori“, spune grav şi plin de patos Alecu. Cu o căciulă de blană trasă peste urechile crăpate de vinişoare roşii, pescarul îşi mişcă greu burta mare şi arată înspre pojghiţa subţire de la mal. „Şi eu, cât sunt de mare, dar am ocolit, nu am stat în mijloc. E periculos, domnule, ce mai!“ „Măcar dacă ar trage, da’ nu vrea“, intervine un alt pescar.

„Şi să mori pe vremea asta pentru un bălos, spune şi mata, se merită?“. La câţiva metri în faţă, dincolo de luciul de apă, 15 bărbaţi parcă plu