La Congresul al XIV-lea, Ceauşescu a aprobat “planul de perspectivă” al României până în... 2010! Dacă ar fi trăit, azi am fi avut alte sărbători.
La Congresul al XIV-lea, Ceauşescu a aprobat “planul de perspectivă” al României până în... 2010! Dacă ar fi trăit, azi am fi avut alte sărbători.
Printre documentele produse de aparatul birocratic al PCR, s-a păstrat în arhivă un material, din 9 noiembrie 1987, semnat de adjunctul Secţiei de Propagandă – Constantin Mitea –, cu propunerile de aniversare a diverse fapte şi eroi ai istoriei, culturii şi “educaţiei socialiste” din România. Suntem în măsură, pe baza documentelor de arhivă, să cunoaştem “bucătăria” în care se pregăteau sărbătorile calendarului comunist al României. Documentul intitulat “Calendarul popular pe anul 1988” ne ajută să ne imaginăm ce prilejuri de aniversare, “mândrie” şi “bucurie” colectivă am fi avut în acest an, după mintea lui Ceauşescu sau a unuia ce i-ar fi continuat “progresul” de “patriotism comunist”.
1 ERA CEAUŞESCU, 2 – BUREBISTA. Planul de serbări începea, obligatoriu, cu zilele de naştere a Lui şi a Ei. Urmau “strămoşii” Ceauşeştilor: Burebista, ca întemeietor al primului stat centralizat şi independent al geto-dacilor, Decebal, “regele-erou” al Daciei, şi toţi întemeietorii formaţiunilor feudale – Gelu, Glad, Menumorut. Cui îi păsa, că din punct de vedere istoric, nu pot fi datate cu precizie “faptele de viaţă şi luptă” ale acestora? Cine putea să spună cu voce tare că între poporul român şi apartenenţa “etnică” a sărbătoriţilor sunt multe “noduri”?
Urmau apoi toţi domnitorii în ordine cronologică – de la Basarab I şi Bogdan I la Mircea cel Bătrân, rebotezat “cel Mare”, şi Mihai Viteazu, de la Vlad Ţepeş la Horea, Cloşca şi Crişan. Nu conta dacă de la naşterea sau moartea acestora se împlinea o vârstă “rotundă”, nu conta nici epoca
