Când a venit la putere, în 1965, Nicolae Ceauşescu beneficia de un “capital” de simpatie, care a explodat în întreaga lume după discursul din 1968, de condamnare a invadării Cehoslovaciei. În 1989, aceasta scăzuse atâtde mult, încât “s-au luat măsuri” să nu mai poată fi schimbat.
Confirmarea lui Nicolae Ceauşescu în funcţia de secretar general era făcută la congresele PCR.
Când a venit la putere, în 1965, Nicolae Ceauşescu beneficia de un “capital” de simpatie, care a explodat în întreaga lume după discursul din 1968, de condamnare a invadării Cehoslovaciei. În 1989, aceasta scăzuse atâtde mult, încât “s-au luat măsuri” să nu mai poată fi schimbat.
A FOST ODATĂ... Nicolae Ceauşescu a devenit secretar general al PCR pe un fond de redresare economică şi de afirmare a României pe plan internaţional în ultimii ani “sub Dej”. Ion Stănescu, fost preşedinte al Securităţii Statului şi ministru de Interne (1967-1973), apoi al Turismului (1985-1989), descrie astfel alegerea lui Ceuşescu în fruntea partidului: “La moartea lui Gheorghiu-Dej a avut loc o discuţie în Biroul Politic privind succesiunea. Până la îngropare, în timpul funeraliilor. Erau doi «favoriţi» – el şi Gheorghe Apostol. Ceauşescu beneficia însă de sprijinul «cvartetului» Maurer – Bodnăraş – Borilă – Pârvulescu. Ceauşescu era un om cunoscut, de fapt, de câţiva ani conducea partidul, în calitate de secretar cu probleme organizatorice. De exemplu, eu, când am fost instalat prim-secretar la Regiunea de partid Oltenia, în 1964, cu el am discutat. Bine, confirmarea mi-a dat-o Gheorghiu-Dej, însă la acesta am stat două-trei minute. Discuţiile de fond cu Ceauşescu le-am avut. Era un om muncitor, foarte activ, bun organizator, rezolva repede problemele. Ori da, ori nu – dacă te duceai la el ori îţi aproba, ori nu-ţi aproba, dar plecai cu un răspuns clar.
