- Cultural - nr. 18 / 28 Ianuarie, 2008 Cartile scriitorilor mureseni

Romeo Soare: "Orizonturi oarbe"

Intr-o stare anume a dramaturgiei actuale romanesti poate fi inclusa, fara rezerve, o afirmatie a lui Laurentiu Ulici, referitoare la acest aspect: "In genere _ spunea el _ literatura romana nu s-a dovedit prea productiva, nici cantitativ, nici calitativ, la acest capitol." O afirmatie de bun-simt a regretatului critic literar, in spatele careia se ascunde un mare adevar: de la D.R.Popescu, Marin Sorescu, Romulus Guga, Matei Visniec, Ion Baiesu, Tudor Popescu, Iosif Naghiu incoace, pentru a enumera doar cateva nume de autori dramatici consacrati, un gol, asemenea unui pustiu, s-a lasat, in ultimii ani, in dramaturgia romanesca, aflata "in impas de productivitate". Interesul minim de azi pentru dramaturgie, cat si pentru poezia romanesca actuala, confirma, fara putinta de tagada, vizibila desincronizare a dramaturgiei noastre cu realitatea romaneasca, dar si cu cea europeana. In acest context, cu atat mai laudabila se dovedeste o tentativa, precum cea a polivalentului scriitor Romeo Soare (poet, publicist, prozator, caricaturist si editor), de a aborda, prin "Orizonturi oarbe", un teritoriu secetos al scrisului romanesc. In postura de rezoneur al discursului dramatic, in cele trei ipostaze (ale incercarilor vietii, apoi din armata si din detentie), cuprinse in "Orizonturi oarbe", Clementin Coresi, denumit si "Maresalul", sub numarul 1414, surprinde, intr-o maniera caleidoscopica, secvente de viata de dinainte de 1989. "Teatralitatea, ca dimensiune imperativa a textului", discursul dramaturgic, cuprinse in binomul comunicare - stare, sunt posibile in "Orizonturi oarbe", in primul rand printr-o buna cunoastere a samburelui conflictului dramatic, printr-o realitate traita. Puntea intre limbajul incifrat al puscariasilor si limbajul teatral, intre discur