Titluri ştiinţifice – cadou din partea “prestigioaselor instituţii academice”.
Titluri ştiinţifice – cadou din partea “prestigioaselor instituţii academice”.
Cum biroul lui de lucru era ţara-ntreagă, din coloanele ziarelor vremii reiese că toată suflarea era “invitată” la ziua de naştere a “tovarăşului”. Şi cum regula spune că la orice aniversare trebuie să te prezinţi cu un cadou, “poporul”, generic, a fost dator s-o facă. Dilema era: ce cadou e mai original şi mai în măsură să arate “preţuirea” faţă de cel sărbătorit?
CADOURI “PERSONALIZATE”. Până şi membrii familiei întâmpinau dificultăţi în alegerea unui cadou. “Ce să-i dăruieşti unui unchi care este şi preşedinte?”, se întreba nepoata Mihaela Moraru (fiica lui Marin Ceauşescu, n.n.) în preajma aniversării. Ce l-ar putea surprinde sau măcar încânta?” Sondând terenul printre celelalte rude, după cum mărturisea în volumul său de memorii, a aflat cam ce daruri făceau alţii: căsuţa din Scorniceşti din beţe de chibrit, o pătură din lână în stil oltenesc cu chipurile lor lucrate în aţică roşie drept în mijloc, o curea cu capetele domnitorilor încrustate în pielea fină a curelei şi cu chipul preşedintelui sculptat în bronz, pe paftaua realizată la fabrica “Flamura roşie” şi alte “lucrări artistice” precum aceasta.
Cu ocazia aniversării sale, Ceauşescu primea şi cadouri de calibru intelectual “greu” din partea lăudătorilor din preajma lui. În 1973, la împlinirea vârstei de 55 de ani, Universitatea Bucureşti i-a “dăruit” titlul de Doctor Honoris Cauza. Consiliul Rectorilor din Centrul Universitar Bucureşti l-a “rugat” printr-o scrisoare să accepte titlul şi, totodată, ca el să fie decernat în chiar dimineaţa de 26 ianuarie. Ceauşescu a dat curs rugăminţii şi s-a prezentat în Aula Magna, unde Paul Niculescu Mizil, la acea dată preşe
