Pe lângă arestările în masă în rândul foştilor politicieni interbelici, comuniştii au “operat” după 1948 şi unele “manevre” de intimidare, prin încarcerarea demonstrativă a unor personalităţi. Neutralizarea “titeliştilor”
Pe lângă arestările în masă în rândul foştilor politicieni interbelici, comuniştii au “operat” după 1948 şi unele “manevre” de intimidare, prin încarcerarea demonstrativă a unor personalităţi. Astfel, noii guvernanţi doreau să bage groaza în eventualii opozanţi. Un astfel de caz este închiderea câtorva lideri ai social-democraţilor independenţi.
După proclamarea “republicii populare” la 30 decembrie 1947 şi “congresul de unificare” al PCR cu PSD din februarie 1948, comuniştii au trecut la “ofensiva finală” pentru anihilarea opoziţiei. Nu întotdeauna au folosit metode brutale, de arestări în masă sau învinuiri închipuite, uneori apelând la acţiuni de intimidare, în urma cărora opozanţii trebuiau să înţeleagă mesajul ameninţător. Au procedat astfel cu membrii Partidului Social-Democrat Independent, care au fost “liniştiţi” prin arestarea câtorva lideri, după care restul simpatizanţilor n-au mai manifestat nici o atitudine potrivnică regimului. Dimpotrivă, s-au înscris în noul Partid Muncitoresc Român, “uitând” de idealurile social-democrate pe care încerca să le conserve Constantin Titel-Petrescu.
LUPI SINGURATICI. Partidul Social-Democrat Independent a apărut în 1946, prin scindarea social-democraţilor după congresul din 10 martie. Atunci, “ramura” Lothar Rădăceanu-Ştefan Voitec a reuşit să impună colaborarea cu Partidul Comunist la alegerile din toamnă, împotriva voinţei “liderilor istorici” ai organizaţiei, cum ar fi Constantin Titel-Petrescu, Gheorghe Cristescu-Plăpumaru sau Ion Flueraş. Aceştia i-au acuzat pe “rădăcenişti” că falsificaseră rezultatele alegerilor la congres, ajutaţi de guvernanţii comu
