Ceea ce ar putea aparea deja ca o criza economica manifestata in SUA a trecut in prim-planul agendei reuniunii de la Davos din acest an, lasand preocuparile politice pe planul doi. Scaderea actiunilor la bursele europene i-a alertat in asa masura pe oamenii de afaceri prezenti la forum incat acestia au cerut bancilor centrale sa preia controlul asupra situatiei. Numai ca, desi semnele crizei sunt limpezi, nu este deloc sigur ca o conduita traditionala pentru asemenea situatii ar da bune rezultate. "Trusa de prim ajutor" in materie de depresiune economica, asa cum s-a conturat ea in timp, s-ar putea dovedi depasita, macar pentru ca marea depresiune din anii 1929-1933 ori criza petrolului din anii ‘70 ai secolului trecut se petreceau intr-o alta lume. Fata de realitatea bipolara a acelor vremuri, astazi traim intr-o lume globalizata, in care hegemonismul american – sau, daca se prefera, orientarea unipolara – structureaza altminteri raportarile, dependentele, situarile actorilor macroscenei economice.

Ceea ce se profileaza in aceste saptamani in SUA ar putea fi un fenomen similar celui inregistrat deja in Europa Occidentala, unde, aparent, redesenarea UE prin inglobarea de noi membri – si deci de noi piete ale muncii si desfacerii – a mai dat un ragaz economiilor ostenite. Imi amintesc Franta anilor ‘90, plina de afise cu inscriptia "de inchiriat", si observ problemele de somaj – mai mult sau mai putin afisate – din Germania ultimilor ani… Fara a produce mari colapsuri, disponibilitatile franceze si disponibilizarile nemtesti vorbesc despre apusul, decretat si de experti, al statului bunastarii in formele consacrate pana mai ieri. Iar ecoul concret pe care l-au avut intifadele franceze din Banlieux in unele orase germane nu mai poate fi conexat doar cu chestiunea imigrarii, ci trebuie vazut si in raport cu indisponibilitatile unor economii nationale in raport cu