Spiritele s-au inflamat in Kenya dupa alegerile prezidentiale din 27 decembrie, despre care lumea este in mare convinsa ca au fost fraudate pentru a asigura realegerea lui Mwai Kibaki. Oponentii lui Kibaki au iesit in strada, guvernul a emis ordinul de a se trage in plin, sute de oameni au murit in confruntari cu politia, in atacurile unor bande dezlantuite si in violente interetnice. Statele Unite si-au asumat initiativa de a conduce reactia diplomatica internationala, dar abordarea lor a fost profund gresita.

Kenyenii au votat in masa, formand cozi in fata sectiilor de votare supraaglomerate din toata tara si asteptand ore intregi sub soarele torid. Primele rezultate numarate au fost cele pentru parlamentul kenyan si s-a constatat ca ministrii guvernului Kibaki fusesera invinsi la scor in circumscriptiile lor. Principala alianta a opozitiei, condusa de Raila Odinga, si-a adjudecat aproximativ 100 de locuri, in comparatie cu numai 30 de partea lui Kibaki. Parea deci sa fie mai mult decat probabil ca dupa numararea voturilor din alegerile prezidentiale sa se constate ca Odinga l-a invins la scor pe Kibaki.

Intr-adevar, asa a si iesit la iveala numaratoarea anticipata. Pe masura ce procesele-verbale din sectiile de votare din tara ajungeau in Nairobi, se contura un avantaj de cateva sute de mii de voturi pentru Odinga. Apoi a inceput scandalul. Procesele-verbale din regiunea centrala a Kenyei, de unde provine Kibaki, au inceput sa intarzie. Observatorii independenti din partea Uniunii Europene si a altor organizatii si state au inceput sa raporteze nereguli in fiefurile lui Kibaki, acolo unde reprezentantilor opozitiei li s-a interzis accesul in sectiile de votare.

Situatia a devenit si mai dubioasa atunci cand Comisia Electorala a Kenyei (ECK) a inceput sa centralizeze si sa inregistreze procesele- verbale din sectii. Opozitia a afirmat, in baza unor d