De la o vreme incoace, cu sufletele tinerilor se petrece ceva ciudat. E vorba de tinerii prinsi in activitati care le dau satisfactii materiale si un standard de viata superior. Isi cumpara case, masini, calatoresc in strainatate, folosind la maximum oportunitatile create in noua Romanie europeana. Doar ca undeva s-a produs o fisura. "Pusul pe procopseala" i-a saracit sufleteste, le-a furat marele vis al iubirii, i-a instrainat. Absorbiti total de preocuparile lor lucrative, isi planifica dragostea numai la capat de saptamana, daca nu cumva apar si atunci urgente. De aici si pana la refuzul casatoriei e doar un pas. "Tu la tine si eu la mine" devine un stil de viata cu tendinte de epidemie. O simpla moda, sau visul familiei e pus in lumea de astazi la zid? Apartinand unor "impricinati", raspunsurile din pagina de fata sunt doar inceputul unei anchete la care asteptam cat mai multi participanti
Povesti de dragoste prin scrisori
"Unde sunt acele femei, fericite ca au calcat fara cuta camasa barbatului?"
Draga doamna Sanziana Pop,
Va scriu sa va spun povestea mea. Sunt o femeie... frumoasa, se spune, deschisa si vesela, abila si curajoasa. Libera, dar constiincioasa si responsabila. Am crescut intr-o familie catolica, am invatat limbi straine, iar anii de balet din copilarie m-au disciplinat si mi-au educat simtul estetic. Am calatorit mult si am invatat mult. Am vrut de mica "sa ajung cineva", vorba bunicii. Dumnezeu a fost foarte bun cu mine. Cand am crescut, mi-a deschis multe drumuri. Am cunoscut culmile, dar si abisurile iubirii, pana la uitare de sine. O vreme am crezut, ca orice fata vrajita de mirajul rochiei de mireasa, ca un camin cald, un sot iubitor si un copil sau doi vor fi implinirea suprema pe lumea asta. Nu stiu cum e. Nu am ajuns sa ma casatoresc. Nici copii nu am inca, dar stiu ca mi-e tot mai greu sa fac acest
