SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Într-o mulţime de situaţii, e bine să spui dintr-un început şi cât se poate de clar nu. Bunăoară atunci când te întâlneşti întâmplător cu un ins, pe care nu l-ai văzut de treizeci de ani, fără să suferi din cauza asta, iar el îţi cere numărul de telefon şi zice "Noi doi ar trebui să ne mai vedem". Logic, civilizat şi cu un deranj afectiv neglijabil de amândouă părţile e să nu-i dai persoanei numărul de telefon şi să-i zici bărbăteşte, ca să scape şi el de grija că s-a legat la cap fără să-l doară "Nu, nu văd niciun motiv pentru care ar trebui să ne mai întâlnim".
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Într-o mulţime de situaţii, e bine să spui dintr-un început şi cât se poate de clar nu. Bunăoară atunci când te întâlneşti întâmplător cu un ins, pe care nu l-ai văzut de treizeci de ani, fără să suferi din cauza asta, iar el îţi cere numărul de telefon şi zice "Noi doi ar trebui să ne mai vedem". Logic, civilizat şi cu un deranj afectiv neglijabil de amândouă părţile e să nu-i dai persoanei numărul de telefon şi să-i zici bărbăteşte, ca să scape şi el de grija că s-a legat la cap fără să-l doară "Nu, nu văd niciun motiv pentru care ar trebui să ne mai întâlnim".
Cele mai multe încurcături şi fundături în care am nimerit au avut drept pricină faptul că n-am putut să-i spun omului nu în faţă.
Aparţin unei categorii foarte întinse de indecişi care spunem da şi nu, atunci când viaţa ne cere răspunsuri limpezi în momente de răscruce, dar o scăldăm în restul vieţii. În mare, totul e în regulă. În mic, însă, ne batem mereu cuie-n talpă.
M-am întâlnit întâmplător pe stradă cu un poet pe care nu l-am văzut de treizeci de ani. Ca să scape de mine, mi-a zis într-o doară: "Noi doi ar trebui să ne mai vedem." După care mi-a dat, fiindcă aşa se cade, o carte de vizită şi m-a invitat, dacă am drum pri