- Editorial - nr. 19 / 29 Ianuarie, 2008 Multa multumire aduc redactiei cotidianului «Cuvantul liber», pentru inalta cinstire acordata «Zilelor Eminescu», gazduite cu generozitate in paginile ziarului. Cei care suntem mai in varsta si am mai apucat acele timpuri cand Neamul si Tara erau ceva sfant, iar sufletul acestora era Eminescu, in prezent ne intristeaza marginalizarea lui si ne induiosam amintindu-ne de El. Din cauza fortelor intunericului de azi, lumina tamaduitoare a Luceafarului a inceput sa paleasca. Paleste, totodata, si fiinta noastra. Cinste celor care se straduiesc sa mentina acea lumina si nu o dau uitarii. De il vom uita pe Eminescu, ne vom uita pe noi insine. Deci, nu vom mai fi!". Multumim pentru aceste frumoase, emotionante cuvinte, corespondentului nostru care, in modestia lui, nu doreste sa-i publicam numele. Stimate iubitor al versului eminescian, nu ne mai mira deloc nepasarea si comportamentul de-a dreptul golanesc, suburban, al unor epigoni de azi. Dispretul fata de cultura il invata de la guvernanti! Cate dintre televiziunile, aparute ca ciupercile dupa ploaie, multe ale Romaniei postdecembriste, inclusiv cea publica, adica platita din buzunarul nostru, au acordat vreun spatiu, cat de mic, zilei de 15 ianuarie, cea a nasterii Poetului National? Cate dintre ziarele romanesti sau revistele de cultura s-au oprit la poezia, la publicistica celui "dintre toti mai teafar"? Pe ei, mai-marii peste televiziuni si publicatii, in afara de bani, nu-i mai intereseaza nimic! Nici soarta romanului, nici Romania, nici Eminescu! Ei nu sunt in stare sa se emotioneze nici in fata "Doinei", nici a versurilor Odei (in metru antic): "Nu credeam sa-nvat a muri vreodata; / Pururi tanar, infasurat in manta-mi, / Ochii mei naltam visatori la steaua / Singuratatii", versuri nemuritoare dintr-o poezie nemuritoare, ca un strigat abisal de mantuire, "cel mai vital vers