Cu o mutare magistrala pe tabla de sah a politicii europene si energeticii mondiale - e drept, beneficiind nu numai de abilitatea de a exploata conjuncturi favorabile, dar si de resursele financiare pentru manevre -, Rusia a scapat practic de spinul care o deranja mai de mult in interesele sale strategice europene si mondiale. Spinul se numea proiectul Nabucco, caruia i se poate spune de-acum adio, bineinteles in limba rusa. Insotit de succesorul pe care l-a desemnat - care provine din structura ce constituie arma principala a Rusiei, gigantul energetic Gazprom -, presedintele Putin s-a deplasat in Bulgaria, unde a obtinut ceea ce poate fi denumit fara exagerare inmormantarea proiectului Nabucco, ce este tot vanturat de 10-12 ani de zile prin tari europene, in ideea "diversificarii aprovizionarii cu gaze", mai precis a aducerii prin conducte in tarile consumatoare europene (estice si vestice) de gaze naturale altele decat rusesti (respectiv, azere, turkmene, iraniene), fara tranzitarea Rusiei. Evident, numai de asa ceva nu i-a ars vreodata Rusiei. Dincolo de opozitia atat de culise, cat si fatisa, Rusia a initiat, pentru carotarea definitiva a proiectului, o alternativa concreta: proiectul Southstream, o conducta pe care o finanteaza in parte si care va tranzita Marea Neagra si apoi Bulgaria, pentru ca, odata ajunsa in Serbia, sa aprovizioneze si Balcanii, si Occidentul in partea sa sudica (Italia in primul rand). Demararea acestui proiect a fost golul marcat de Putin in Bulgaria. Partea bulgara a jucat inteligent si a obtinut cam tot ce putea mai mult: participare paritara la detinerea conductei, precum si, in plus, taxa de tranzitare a tarii. Si o conducta de petrol cu titei rusesc va urma un traiect in principiu similar. Iar in timp ce Putin urma sa ajunga la Sofia, Gazprom suplimenta substantial oferta pentru cumpararea companiei nationale de petrol sarbe, scoasa