De romanul cel mai recent al lui Dan Stanca, Noaptea lui Iuda*, nu te poti apropia usor. Densitatea devastatoare a cenusii in care se scalda istoriile acestui prozator e aici mai dura decât oricând. Lânga detaliile apocalipticului simbolic, se adauga atmosfera sumbra a prezentului, la care face masiv apel. Odata digerata insa angoasa oricarui plonjeu intr-o carte semnata Dan Stanca, e de descoperit un nou roman tulburator, zguduind cu disperare prin viziunile sale de final continuu al unei lumi "de fier". In urma cu doi ani, la aparitia romanului Mut, mi se parea ca destinul literar al lui Dan Stanca e iremediabil grevat de stufosenia scriiturii. La el, talentul literar pare intotdeauna in exces, defectele se dilata si ele pe masura. O forta epica neobisnuita uimeste si, in acelasi timp, tine la distanta. Intrigi complicate, cu un fir intotdeauna bine desenat, cu personaje puternice, tin in spate mase de amanunte tentante, aglomerate cu un apetit insatiabil si conectate la simbolistica unor Guénon, Vasile Lovinescu ori Mircea Eliade. Romanele lui lasa senzatia ca provoaca cititorul in prea multe directii, ca intr-un joc de perspicacitate si de anduranta. A fost si a ramas asa scrisul lui Dan Stanca, de la debutul in 1992 pâna la aceasta a cincisprezecea carte. Intre timp insa, vremurile si gustul lor par mai degraba sa-i iasa in intâmpinare. Abuzul de detasare si frivolitate nombrilista din proza mai noua apropie lupa de acest romancier neobosit, tot mai des citat in prima linie a scriitorilor de azi. Frisonul disperat care-i zgâltâie cartile trece, treptat, in cititori, atragând atentia asupra unei voci literare inconfundabile. Noaptea lui Iuda e o farsa tragica, tesuta in jurul subiectului 11 septembrie 2001. Prabusirea turnurilor gemene de la World Trade Center e receptionata in mediu "profesionist", in redactia unui cotidian central din România. Sectia de externe