A intrat la Conservator cu şpagă, dar cântă excepţional la saxofon. Cu paşaportul doldora de vize, “bişniţarul” Marin Petrache Pechea a cerut azil politic în Danemarca în 1986. În România a fost condamnat, în absenţă, la şapte ani de închisoare. LA NEVOIE... - Pechea a dat concerte în lagărele din Danemarca şi Suedia
A intrat la Conservator cu şpagă, dar cântă excepţional la saxofon. Cu paşaportul doldora de vize, “bişniţarul” Marin Petrache Pechea a cerut azil politic în Danemarca în 1986. În România a fost condamnat, în absenţă, la şapte ani de închisoare.
Nimeni nu a avut curiozitatea să arunce o privire dincolo de numele Marin Petrache Pechea. Lumea îl ştie ca saxofonist, şef de formaţie, compozitor, patron de restaurant. Ce se ascunde în spatele acestor atribute poate fi un interesant schelet de roman: o viaţă-aventură sau o aventură de-o viaţă.
Jurnalul Naţional: Se ştiu atât de puţine lucruri despre Pechea. Cine sunteţi dumneavoastră, domnule?
Marin Petrache Pechea: O combinaţie de gene luate de la o mamă evreică şi un tată ţigan ungur. Părinţii mei, deportaţi în Transnistria, au revenit în România după “marea eliberare” a fraţilor sovietici. Mama era însărcinată cu mine şi tata a spus că o să-mi dea numele primului sat în care se va opri şatra. S-au oprit în judeţul Galaţi, la Pechea. Aşa se face că mă cheamă Pechea. Dar în buletin mă cheamă Marin Petrache. Când aveam vreo lună, părinţii au venit în Capitală. Se cheamă deci că sunt bucureştean.
Aveţi antecedente muzicale în familie?
Nu, n-am pe nimeni muzicant în familie. Tata era bijutier şi asta ar fi vrut să fiu şi eu. Cum îmi prindea vreun instrument îl spărgea. Mama se ducea a doua zi şi-mi lua altul. Mie mi-a plăcut să fiu muzicant şi asta am ajuns. Am făcut şcoala de muzică, apoi Conservatorul.
Aţi intrat din prima la Conservator? @N