Cand dorul de parinti naste monstri
Comuna Deleni, judetul Iasi, anul 2006. Elena Suculiuc lucra la magazinul din sat, vanzatoare. Castiga in jur de trei milioane pe luna. Astia erau toti banii din casa. Sotul ei lucrase in invatamant, profesor suplinitor, dar postul a fost ocupat de un titular si a ramas fara munca. Aveau impreuna un copil, Razvan, de 10 ani. Era saracie mare, asa ca femeia s-a hotarat sa plece in Italia, sa munceasca acolo, in locul unei surori care abia se intorsese acasa. Macar cat sa-i poata cumpara copilului un calculator, ca prea il chinuia supararea ca toti au, numai el nu. Asa ca femeia a plecat, lasandu-si sotul cu grijile casei. Dupa vreo trei saptamani, pe 27 martie, Razvan a vrut s-o sune pe maica-sa. Ii era deja dor, prea mult dor de ea. Pariase chiar cu un coleg ca o va aduce acasa, in cel mult doua zile. Tatal insa i-a explicat ca nu mai are cartela de telefon si nici 200.000 ca sa cumpere una noua. Resemnat, copilul a iesit sa joace fotbal cu niste prieteni. Dupa vreo ora s-a intors acasa. Tatal lui era in pat, dormea. Copilul a luat repede un cui, un ciocan si o sfoara si-apoi, tiptil, s-a dus in sura casei. Acolo a batut cuiul intr-un perete, a legat sfoara de el, a incolacit-o in jurul gatului si s-a lasat asa, cu tot corpul, sa atarne de ea. Si gata. L-a gasit taica-sau mai tarziu. Apoi, a doua zi, spre seara, a venit si mama din Italia. Ca sa-l inmormanteze. Razvan castigase pariul.
Botosani, iulie 2006. Adica doi ani de cand Claudia Presnac plecase in Italia, la munca. Femeia era divortata si visul ei era sa stranga bani pentru o casa in Botosani. Cea in care stateau era o darapanatura, gata oricand sa cada. In ruina aia de casa l-a lasat pe Claudiu, baiatul ei de 15 ani, sa aiba grija de cei doi frati mai mici. Sa se lase de scoala si sa indure toate grijile si saracia. Doi ani s-a tot amagit copilul cu speran
