"Lupta dintre palate" si-a adaugat un nou episod. Dupa respingerea de catre Presedintie a candidaturii Noricai Nicolai la postul de ministru al Justitiei, a urmat refuzul ministrului interimar, d-l Teodor Melescanu, de a da curs cererii de deschidere a urmaririi penale in opt "dosare grele" privind actuali si fosti ministri.

Desi cererea era avizata de presedintele tarii, iar ministerul Justitiei trebuia sa joace simplul rol de curier prin transmiterea dosarelor catre DNA, d-l Melescanu a gasit tot felul de "chichite avocatesti" pentru retrimiterea avizelor la Cotroceni. In locul avalizarii lor si a continuarii cursului firesc al procesului de justitie, actiunea a fost impinsa inapoi la punctul initial. D-l Melescanu si-a argumentat decizia pe considerentul ca de la Presedintie nu au venit "dosarele cauzei", ci numai propunerile de urmarire, avizate de presedinte, dupa cum cere legea raspunderii ministeriale.

D-l Melescanu a socotit ca, in cazul ministrilor, declansarea urmaririi penale nu poate fi realizata fara consultarea, in original, a actelor ce alcatuiesc dosarul complet. Dupa d-l ministru interimar, ministrii sunt persoane mult prea importante pentru a fi supuse unei cercetari penale oarecare, cum s-ar intampla in cazul oamenilor de rand. Cand unii dintre acesti ministri iti sunt si colegi de cabinet, situatia devine si mai complicata. O posibila inculpare a lor ar arunca o umbra mizerabila asupra intregului guvern, ba chiar - in democratiile veritabile - ar duce la caderea lui. Or, d-l Melescanu nu doreste deloc ca guvernul din care face parte sa se prabuseasca, pentru ca partidul care il sustine, PNL-ul, nu l-ar mai putea forma niciodata. Codul de procedura penala exclude insa - fie si in cazul inaltilor demnitari - dezvaluirea tuturor "pieselor" aflate la dosar inaintea inceperii urmaririi. Excluderea este justificata de posibilitatea scur