Congresul extraordinar al Partidului Conservator a insemnat un moment important pe scena politica romaneasca, fiindca unul din liderii vizibili ai ultimilor ani, Dan Voiculescu, a predat stafeta unei noi echipe de conducere. In teoria politica, cel mai complicat moment al existentei unui partid politic este examenul schimbarii liderului sau fondator. Daca gruparea rezista si isi continua traseul, se poate spune ca este, cu adevarat, un partid politic. Partidul Conservator da, in acest moment, un astfel de examen. Iar raspunsul nu il avem acum, dupa congresul de duminica, ci il vom avea dupa acest intreg ciclu electoral. Raspunsul nu este important doar pentru PC, ci si pentru restul societatii, fiindca acest examen se da in fata societatii.

Romania a mai avut partide care, dupa ce si-au schimbat liderii, au decazut treptat pana la momentul in care au disparut total din calculele privind puterea politica. Poate ca cel mai ilustru exemplu este dat tocmai de cel la care Dan Voiculescu a facut referire duminica, in momentul in care incerca sa tina sala sub control: PNTCD. Taranistii nu au stiut niciodata sa gestioneze disparitia lui Corneliu Coposu si, desi imediat dupa aceasta au intrat la guvernare pe valul de simpatie generat de victoria CDR, nu si-au revenit niciodata pe deplin. Ba mai mult, in momentele in care au trebuit sa demonstreze ca stiu sa se comporte ca un partid, au esuat lamentabil. Iar efectul a fost ca, dupa ce au pierdut accesul la putere, au pierdut orice liant care ii tinea impreuna.Marele risc pentru Partidul Conservator este, in urmatoarele saptamani, sa se comporte la fel ca intreaga clasa politica romaneasca, respectiv conflictual, agresiv, incapabil de dialog si de unitate. Daca taberele care s-au format cu prilejul competitiei din prezent raman si in continuare, daca nu va exista un mesaj clar din partea noii conduceri, daca nu se vor