Temerea principală a investitorilor şi a analiştilor ţine de cât de mari ar putea fi pierderile altor bănci. Ar fi frumos ca scandalul de la Société Générale, de săptămâna trecută să puncteze sfârşitul unei crize financiare care a început astă-vară, odată cu anunţarea unor pierderi neprevăzute la o altă bancă franceză, BNP Paribas. Incidentul de la SocGén va avea însă semnificaţii mult mai profunde decât cele ale unui simplu in

Temerea principală a investitorilor şi a analiştilor ţine de cât de mari ar putea fi pierderile altor bănci.

Ar fi frumos ca scandalul de la Société Générale, de săptămâna trecută să puncteze sfârşitul unei crize financiare care a început astă-vară, odată cu anunţarea unor pierderi neprevăzute la o altă bancă franceză, BNP Paribas. Incidentul de la SocGén va avea însă semnificaţii mult mai profunde decât cele ale unui simplu incident în calendarul financiar.

Ca multe alte scandaluri bancare, incidentul de la SocGén este un exemplu de riscuri prost gestionate. Magnitudinea scandalului este dată de statutul băncii franceze în cadrul sectorului financiar mondial. Ca atare, deşi e prea devreme pentru o interpretare detaliată, primele implicaţii sunt importante.

În contextul unei pronunţate aversiuni naţionale faţă de capitalism în general, Franţa are nevoie de o dimensiune şovin-naţionalistă pentru a accepta succesul propriilor sale companii. Pentru a îndulci imaginea de lipitori pe spinarea proletarului sans-culottes, corporaţiile Hexagonului sunt înfăşurate în drapel şi transformate în muschetari moderni, apărători ai mândriei naţionale cu servieta şi planşa de proiectare, nu cu muscheta şi spada.

Cocoşul galic a avut un motiv cu atât mai mare de a se umfla în pene cu cât reputaţia de firme inovatoare în domeniul inst