Un segment semnificativ al societatii civile – din zona sindicatelor, patronatelor si centrelor de cercetare si previziune economica – a trimis tuturor forurilor inalte ale tarii, de la Presedintie la Parlament si de la Guvern la Banca Nationala, o scrisoare deschisa in care solicita initierea si adoptarea unor reglementari care sa instituie garantarea pentru participantii la pensiile private obligatorii a unui randament minim anual macar la concurenta inflatiei anuale. Demersul este mai mult decat salutar, dand expresie unei necesitati imperioase si unei exigente pe deplin indreptatite. Pensiile private nu sunt o joaca si nu implica interese pasagere sau conjuncturale, ci soarta unor oameni fara vina si fara aparare, pe termen lung, la scara deceniilor.
Potrivit reglementarilor actuale, li se garanteaza participantilor doar depunerea cumulata de-a lungul anilor de cotizare, minus comisioanele aferente gestiunii sumelor depuse in fondul privat de pensii. Daca nu se asigura, prin randamentele obtinute, macar protectia impotriva inflatiei, tot mecanismul devine de fapt un jaf, pe cat de bine organizat, pe atat de eficient, pentru societatile de administrare prin spolierea participantilor la mecanism. Un calcul simplu arata ca, dupa 30 de ani, dintr-o suma neprotejata impotriva inflatiei mai ramane efectiv ca putere de cumparare doar 20% la o rata anuala de inflatie de 5% in medie sau cel mult 40% la o rata anuala de inflatie de 3% in medie. Este inadmisibil sa construiesti un mecanism care sa fie in defavoarea tocmai a acelora pentru care chipurile este proiectat, in timp ce se imbuiba, fara vreo obligatie reala in contrapartida, cei pusi sa administreze colectarile si care, cel putin 20 de ani, doar incaseaza bani spre valorificare, fara sa faca nici o plata! Asa ceva nu este posibil sa se intample decat daca cei care fac legi tin nu cu oamenii care i-
