Nu vreau sa trec peste comedia politica jucata duminica de conservatori. Merita sa fie analizata pentru a intelege mai bine ce nu s-a schimbat de fapt in cei 18 ani trecuti de la apusul regimului comunist. La Congresul extraordinar al PC s-a oferit o mostra de democratie de partid curbata de practici dictatoriale, care nu marcheaza in nici un fel diferenta dintre vremurile dinainte de 1989 si cele prezente. Cred ca avem de-a face, pe fond, cu o implinire a visului democratiei originale de tip iliescian. Mai periculos de atat nici ca se poate. Am retrait momentele unui bal politic dezlantuit, regizat de un lider de partid care a interzis intrarea pe scena a unor oameni pregatiti sa refuze jocurile de culise. Profesorul Voiculescu si-a condus alegerile pe contrasens, intr-o maniera tipica sforarilor de duzina, mizand pe promovarea solutiei imorale concepute dupa manualul activistilor regimului dinainte de revolutie. De aici si refuzul lui de a accepta prezenta disidentilor in partidul pe care l-a fondat. A vrut la alegeri o ceremonie festivista, cu delegati la congres care sa nu aiba curajul sa vocifereze. Ovationarea mentorului trebuia facuta chiar si in cazul in care nu erau de acord cu omul ales pentru a conduce PC. N-a iesit insa planul asa cum a fost gandit de Felix. S-a reusit doar impunerea Danielei Popa, dar profesorul s-a ales cu un scandal-monstru dupa ce a refuzat sa organizeze turul doi de scrutin. In loc de "Uraaa!", s-au scandat "Rusine!" si "Demisia!". Voiculescu, care nu a inghitit afrontul, a raspuns sec: "Afara!".

Acesta este tipul de democratie originala bazata pe solutia imorala de care aminteam la inceput. Poate nu conteaza ce a urmat dupa ce contestatarii au parasit sala de congres. Ruperea statului, atmosfera incendiara, imbrancelile sunt gesturi pana la urma normale in comparatie cu mascarada alegerii noului presedinte al conserv