O noua forma de graffiti "ameninta" marile orase occidentale: tricotajele! Aceasta guerila de lana aduce o mangaiere calda, feminina si protectoare peste metropolele functionale si "macho". Miscarea semiunderground "Knitta" a fost fondata in august 2005 in Houston, de o mana de femei si un barbat, cu varste cuprinse intre 20 si 70 de ani. Ideea a plecat de la puloverele, caciulile si fularele neterminate a caror tristete numai cine tricoteaza o poate intelege. Practic, una dintre femei a decorat usa magazinului unei prietene impodobindu-l cu o sumedenie de capete de material, tricotat din resturile de prin casa. Trecatorii s-au oprit si au facut poze. Al doilea pas a fost dorinta de a da un pic de culoare, caldura si dragoste oraselor. Una dintre membre spune ca ar vrea chiar sa tricoteze un pulover imens care sa imbrace Pamantul. Alta ca ar tricota, de-ar sti, unt de arahide. Cea mai varstnica membra pozeaza pe site-ul grupului ca un razboinic japonez, cu andreaua la atac. Dincolo de latura familiala a tricotatului (pe site-ul www. knittaplease.com sunt si link-uri la blogurile unor doamne pasionate de tricotat), initiativa e pe cat de simpatica pe atat de inofensiva. Prima misiune s-a desfasurat la Houston. Au urmat New York-ul, Los Angeles-ul, Hollywood-ul, Montréal-ul, dar si Marele Zid Chinezesc sau El Salvador. Au fost imbracate in mansoane de curcubeu sau, dupa caz, si cu caciulite – stalpii unor semne de circulatie, hidranti, manere de fier si banci de prin parcuri, pietre. Valul "Knitta" a lovit si Parisul, unde ici-colo au aparut jambiere colorate pe stalpii scunzi de pe marginea trotuarelor, pe semnele de circulatie, dar si pe picioarele statuilor. "Ne place sa provocam un soc vizual intre lana si spatiul inconjurator, ostil al orasului", declara anul trecut una dintre "activistele" revistei franceze "Glamour". "si apoi, suntem primele care vad tricotajul