Anuntul incitant al posibilei candidaturi la presedintia PSD a lui Cristian Diaconescu, unul dintre vicepresedintii PSD si purtatorul de cuvant al partidului, face ca miza succesiunii la conducerea PSD sa urce. Luna februarie poate consemna primul mare moment al PSD, in anul electoral 2008: convocarea Consiliului National. Un eveniment cu agenda dubla.

In ecuatia de putere din interiorul PSD, Cristian Diaconescu nu pare a reprezenta o forta venita din tenebrele partidului. Dimpotriva, instruit la standarde competitive, ca fost secretar de stat in MAE pe probleme juridice si ca fost ministru al Justitiei, domnul Diaconescu este reputat prin usurinta de a dialoga nonconflictiv si prin capacitatea de a tine spatele seriilor de erori strategice pe care partidul le-a facut in ultimii trei ani de opozitie.

Deschiderea succesiunii la presedintia partidului, detinuta in prezent de Mircea Geoana, are doua semnificatii cu potential de dezvoltare:

1) Posibila candidatura a lui Diaconescu poate crea premisele transformarii PSD intr-o forta de echilibru si cooperare, si mai putin intr-una de respingere si revansa. O eventuala confruntare interna Geoana-Diaconescu se va directiona inspre acest tip de politica a compromisului. De partea cui va balansa forta de echilibru a PSD – spre PD-L sau spre PNL, ramane de vazut.

Cu PD-L intr-o postura conjuncturala de partid de opozitie, cu un Traian Basescu degajand o forta impresionanta de tractare in contul PD-L a neimplinirilor guvernamentale, cu un PRM neiertator si un PC care ba musca, ba face cu ochiul guvernarii, e greu sa te mai recomanzi drept cea mai importanta forta de opozitie.

Prestatia actualului presedinte PSD lasa de dorit in ceea ce priveste pozitionarea strategica a partidului, pe palierul stangii romanesti, aflata intr-o opozitie furibunda. Social-democratii si-au p