Marturisesc ca nu sunt un mare admirator al Uniunii Europene si al institutiilor sale suprapopulate birocratic si dispunand de o legitimitate democratica cel putin chestionabila. Nu cred, bunaoara, ca ratificarea Tratatului de la Lisabona ar trebui facuta automat, fara nici un fel de discutie privind cedarile de suveranitate. Nu zic ca acestea sunt inacceptabile, dar pretind macar sa avem o dezbatere de principiu asupra lor. Am, de exemplu, indoieli serioase in privinta asa-numitei "Europe sociale" si a "economiei sociale de piata", pe care le gasesc antiliberale si continand pericole la adresa libertatii individuale si nu mi se pare firesc sa fiu obligat la solidaritate prin decizia liderilor politici.

Acestea fiind spuse, nu pot insa sa nu constat ca, in anul care s-a scurs de la aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, cetateanul roman nu a avut un aparator mai puternic al drepturilor sale decat Comisia Europeana. Toate actiunile Comisiei Europene in privinta Romaniei au fost impotriva Guvernului de la Bucuresti si in sprijinul cetateanului roman. Atunci cand Guvernul a impus taxa de prima inmatriculare (sau de mediu, pe stil nou), Comisia Europeana a fost aceea care a declarat-o incorecta si a declansat procedura de infringement. Cand ministrul Agriculturii (mult prea preocupat de palinca si caltabosi) n-a fost in stare sa infiinteze Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura, care trebuie sa asigure acordarea subventiilor pentru agricultori, aceeasi Comisie Europeana a amenintat cu activarea clauzei de salvgardare, fortand Guvernul sa numeasca un tehnocrat. Comisia Europeana suspecteaza Guvernul ca a acordat ajutoare de stat in mod netransparent in privatizarea Daewoo Craiova cu Ford, ceea ce, dincolo de lipsa de respect fata de contribuabili, ameninta insasi privatizarea de care craiovenii chiar au nevoie.

Premierului Tariceanu