Statul a dat, statul a luat, fie statul laudat, exclama Bogdan Leganaru pe blogul lui Stoica.

“Viziunea Guvernului Romaniei in domeniul politicii fiscale este centrata pe asigurarea unui rol stimulativ si orientativ al impozitelor si taxelor, in scopul cresterii si dezvoltarii economice, al consolidarii fiscale si al dezvoltarii si intaririi clasei de mijloc.” (Programul de Guvernare - Capitolul 12 - Politica fiscal-bugetara)

Ok, suna bine, nu e asa? Doar ca intre declaratie si fapte e o diferenta destul de mare. Intrebarea mea este daca putem promova cresterea si dezvoltarea economica printr-o politica fiscala precum cea pe care o practicam de multi ani incoace: instabila (frecventa si importanta modificarilor legislative), lipsita de consistenta si predictibilitate (deciziile ad hoc prevaleaza planificarilor pe termen lung, incluzand aici masuri de consultare publica si activitati de informare) si total netransparenta (modul in care modificarile legislative sunt explicate, justificate si implementate de administratie).

Sa luam de exemplu doar doua modificari aparute peste noapte in politica fiscala la acest inceput de an si la argumentele aduse ex-post (puteau sa nici nu ne spuna nimic) si sa ne intrebam cat de mult ajuta dezvoltarea:

1. Introducerea de catre Guvern, printr-o ordonanta de urgenta, a prevederii potrivit careia veniturile din transferurile proprietatilor imobiliare, componenta de 50% care ramanea la nivelul administraaiei locale este preluata la bugetul de stat. Argumentul a fost unul pur haiducesc: luam de la primariile bogate si dam celor sarace, pe un principiu al solidaritatii. Pot intelege gestul politic si social, dar nu-l pot intelege pe cel economic. Ce faci cu autoritatile locale (mari, e adevarat, dar nu e vina lor ca sunt mari) care au proiecte in derulare si care raman acum, peste noapte fara o import