Pas cu pas, Rusia se intoarce in Europa de Est, pe care vrea sa o recucereasca nu cu ajutorul Armatei Rosii, ci prin intermediul Gazprom. În Serbia, rusii sunt pe cale sa puna mana pe NIS, principala companie petroliera. În Bulgaria, ei vor fi cei care vor construi noua centrala atomica de la Belene (patru miliarde de euro) si se pregatesc sa cumpere o parte din monopolul Bulgargaz.
În Ungaria, Gazprom detine deja o parte din companiile de gaz si din cele producatoare de energie. Acum, Moscova incearca, prin intermediul South Stream - o conducta care va aduce gaze din Rusia, pe sub Marea Neagra, catre Bulgaria, Serbia si apoi spre vestul Europei - sa dea o lovitura mortala celor care vor sa nu mai fie dependenti de gazul rusesc.
De ani buni, Statele Unite si Uniunea Europeana incearca sa puna pe picioare proiectul Nabucco, care ar aduce gaze din Azerbaidjan, Turkmenistan si, posibil, si din Irak, prin Turcia si Romania, catre Europa de Vest.
Afacerea ar fi reciproc avantajoasa. Anul trecut, tarile din Asia Centrala erau practic obligate sa-si vanda gazele naturale catre Gazprom la un pret de circa 100 de dolari pentru o mie de metri cubi. Gazprom le revinde vest-europenilor cu peste 300 de dolari.
Nabucco nu numai ca ar putea aduce gaze ceva mai ieftine pentru Europa de Vest, dar ar crea si o portita de scapare la santajul pe care rusii l-au practicat in ultimii ani. Georgia, de exemplu, s-a trezit, prin 2006, ca trebuie sa plateasca pentru gazele rusesti un pret de doua ori mai mare.
Acesta era costul politicii pro-americane a presedintelui Mihail Saakasvili. Statele baltice au trecut si ele prin experiente asemanatoare. Majorarea pretului gazelor este doar o parte a strategiei prin care Moscova ii pedepseste pe cei care ii contesta influenta in Europa de Est.
Polonia si statele baltice sunt ocolite