Disensiunile grave dintre preşedintele şi vicepreşedintele CSAT se accentuează pe fondul unor evenimente foarte importante, pe plan regional şi european. Dacă în viitorul apropiat apare o criză ce ne poate afecta securitatea naţională, să fim conştienţi că principalul organism decizional în domeniu e gripat de virusul rabiei politice declanşate la cel mai înalt nivel. Consiliul este şi cel care coordonează nemijlocit activitatea serviciilor de informaţii. Pot presupune că în absenţa unui consens şi a cunoaşterii deciziilor curente de către toţi membri îndrituiţi, cineva ia decizii în numele CSAT.

Cel mai grav aspect al războiului politic dintre palatele Cotroceni şi Victoria este afectarea funcţionării instituţiilor. Cel mai important organism pentru decizii în domeniul apărării şi securităţii naţionale, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, e blocat. Inconştienţa lorzilor războiului – Băsescu şi Tăriceanu – a dus ţara într-un blocaj fără precedent. Au fost momente din cele mai tensionate în ultimii 18 ani, s-a mai întâmplat ca între preşedinte şi prim-ministru să fie relaţii proaste. Niciodată însă degradarea politică nu a ajuns până la pragul critic de azi. Evaluarea acestui fenomen e un semnal important şi pentru cancelariile occidentale, care se poziţionează discret în favoarea unei tabere sau alteia în anul electoral 2008. În componenţa CSAT îi găsim pe preşedintele României, primul ministru, ministrul Apărării, cel de Interne, cel de Externe, directorul SRI, directorul SIE, ministrul Justiţiei, ministrul Economiei şi Finanţelor, şeful Statului Major General şi consilierul prezidenţial pe probleme de securitate. Regulamentul privind funcţionarea CSAT precizează că hotărârile se adoptă prin consens. În contextul în care România nu are un ministru al Justiţiei de peste o lună, iar perspectivele rezolvării acestei probleme sunt din cele m