- Cultural - nr. 21 / 31 Ianuarie, 2008 Intr-un text din 1991, Vintila Horia marturiseste ca "Exilul nu inseamna a pleca dintr-un loc pentru a trai in alt loc (...). Pentru scriitor, exilul este o tehnica a cunoasterii. Pentru mine, dragostea, exilul si moartea sunt cele trei chei ale cunoasterii". Poemele scrise de Vintila Horia sunt o marturie a acestei nevoi de cunoastere, dar si a obsesivelor revelatii ale interioritatii. Capodopera lui Vintila Horia e romanul Dumnezeu s-a nascut in exil (Dieu este né en exil), publicat initial in limba franceza, la Paris, in anul 1960. Structurat sub forma unui jurnal apocrif al poetului Ovidiu, romanul Dumnezeu s-a nascut in exil pune in joc disponibilitatile afective ale exilatului, ale acelui individ ce traieste cu fervoare, intr-un spatiu alienant, propriile obsesii care ii contureaza identitatea profunda. Suntem, in acest roman, martorii unei metamorfoze spirituale, ai unui itinerariu spiritual, prin care retragerea in valorile esoterismului si ale sinelui, ca si incifrarea sensurilor existentei reprezinta garantia unei morti sacrificiale si aunei renasteri simbolice. Romanul lui Vintila Horia reprezinta si o parabola a Creatorului exclus din Cetate, silit sa-si asume un exil interior. Romanul lui Vintila Horia este, cum s-a mai spus, si o carte a varstelor, in masura in care meditatia personajului central proiecteaza in pagina trecerea timpului, imbatranirea, avatarurile trupului. Sunt notate, astfel, "adevarurile existentei unui om care, imbatranind, se desprinde dureros de iluziile zilnice". Ovidiu descopera, insa, si universul consolator al lucrurilor marunte, al micilor bucurii ale cotidianului, farmecul naturii dacice, splendoarea infinita a marii. Scris intr-o tonalitate meditativa si poematica, romanul Dumnezeu s-a nascut in exil reprezinta, inainte de toate, o confesiune de maxima sinceritate asupra conditiei arti