Era un domn mai spre saptezeci, sa zic asa, bine imbracat, ingrijit, cu tinuta chiar.
A intrat politicos, si-a rotit ochii de jur imprejur ca un evaluator competent. Oricum, se vedea ca e domeniul lui si ca face asta in mod curent. Era in elementul lui, cum s-ar zice. Se simtea „ca acasa“. Miscarile lui erau studiate si tacticoase ca dupa un indelung si mult pregatit protocol.
In cele din urma, a scos din buzunar o listoaie imensa. Initial, am crezut ca sint toate cumparaturile din ziua respectiva. Nu, era doar lista de medicamente.
Si a inceput un nesfirsit episod, un schimb de pase dialogate intre el si farmacista, pentru achizitionarea medicamentelor, in care, de departe, el detinea controlul.
A luat lista la rind, sfatuindu-se de fiecare data, ca un fin cunoscator, cu farmacista despre fiecare medicament, firma producatoare, schimbare de brand, compozitie, mod de utilizare, intrebuintare etc., evident, cu aerul ca-i da lectii farmacistei. Cutiile se adunau una peste alta, o gramada din ce in ce mai mare. Cu punga plina ochi, au urmat insiruiri intortocheate de ore si momente in care si cum se iau medicamentele si, evident, cererea de confirmare de la farmacista era doar una formala, de curtoazie, omul meu stia el, stia oricum totul.
Dar nu asa se sfirsea filmuletul meu. Nici vorba. Au mai urmat minute intregi de privit si inventariat rafturile. Exact ca un individ intrat la shopping intr-un magazin oarecare care se apuca sa studieze cu minutie produsele, sa vada ce si cum si apoi sa aleaga dintr-o gama variata. Deciziile sint greu de luat in astfel de circumstante.
Alegerea noutatilor. Pe linga lista, deja rezolvata, a urmat un alt nesfirsit dialog:
– Daaaa, acela ce este?
– Pai, cutare, ii spune farmacista.
– Imhi, dar cind a aparut? De la ce firma?
– De curind.
– Si se ia pentru...
