La Sala Oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor a avut loc marti, 29 februarie, la ora 12.00, un moment aniversar: 15 ani de la inceputurile Memorialului Sighet, primul memorial al victimelor comunismului din lume. Gazda evenimentului, Ana Blandiana – alaturi de colegii de la Academia Civica – a intimpinat cu caldura si familiaritate pe cei adunati, pentru ca printre invitati (oameni politici, oameni de cultura, fosti detinuti, jurnalisti etc.) s-au numarat oameni care au sprijinit, la inceputurile lui, infiintarea acestui memorial. Singura problema a intilnirii a fost una destul de frecventa, de altfel, la noi – sala neincapatoare si sufocanta. Sala Oglinzilor s-a aglomerat rapid, nici macar invitatii cu nume sonore n-au reusit sa inainteze pina in primele rinduri.

Regizorului Stere Gulea i s-a adus pe sus un scaun si a fost poftit, impotriva evidentei, sa vina mai in fata. Tot acolo au ajuns, intr-un final, Victor Ciorbea, Marius Oprea, Stejarel Olaru, Ticu Dumitrescu, Petre Mihai Bacanu, Mihai Creanga, Lucia Hossu-Longin. Sosit mai din timp, criticul Dan C. Mihailescu ocupa deja un loc destul de confortabil. Poate ar fi trebuit gasita o alta sala – cineva vorbea de Muzeul Taranului –, dar Ana Blandiana a avut si o justificare pentru alegerea acestui spatiu: pentru ea, ca si pentru Romulus Rusan, cei 15 ani care s-au scurs de la infiintarea Memorialului Victimelor Comunismului si al Rezistentei au reprezentat „15 ani sustrasi vietii literare si literaturii“, dar si o munca ajunsa la implinire si aniversata simbolic in spatiul Uniunii Scriitorilor.

Satisfactia implinirii acestui efort indelung a fost exprimata nu numai de initiatoarea memorialului, Ana Blandiana, ci chiar de imaginile prezentate, mai graitoare decit orice discurs: un filmulet de 4-5 minute a prezentat felul in care arata Sighetul acum 15 ani – o cladire abandonata, cu peret