SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Cum ajunge un cunoscut om de cultură, cu realizări de seamă în străinătate,unde de altfel a şi trăit câteva decenii, parlamentar într-un partid de extremă dreaptă? Răspunsul nu e că s-a tâmpit brusc sau că s-a răzbunat pe alte partide, care nu l-au vrut. Cu cât mai întortocheată e o întrebare, cu atât mai simplu trebuie să fie răspunsul.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Cum ajunge un cunoscut om de cultură, cu realizări de seamă în străinătate,unde de altfel a şi trăit câteva decenii, parlamentar într-un partid de extremă dreaptă? Răspunsul nu e că s-a tâmpit brusc sau că s-a răzbunat pe alte partide, care nu l-au vrut. Cu cât mai întortocheată e o întrebare, cu atât mai simplu trebuie să fie răspunsul.
Omul de cultură nu s-a dus de capul lui în acel partid, ca să se compromită. El a fost silit s-o facă. Omul de cultură a fost controlat dintotdeauna, şi când activa în vest, de serviciile secrete. El n-a fost niciodată pe deplin liber, iar când serviciile secrete nu l-au mai voit ca reprezentant al elitelor, l-au retrogradat ca spion într-un partid cu probleme. Postura sa, pe acest om de cultură şantajat cu trecutul său de spion al DIE, îl chinuieşte. Toată lumea îl aştepta, la revenirea în ţară, să se manifeste prin talentele lui, însă s-a dat la fund. Nu mai iese în public, nici în partid nu se amestecă, nu are nici un contact cu cei care cândva l-au preţuit, iar cu familia e într-un război rece de durată. Lunga pauză de imagine îl ţine într-un anonimat protector, totuşi se poartă de parcă toată ţara i-ar cunoaşte secretul. Nu se mai uită în ochii prietenilor, în parlament stă departe de grup, iar când se întâmplă ca un confrate din breasla artistică să-l salute, nu răspunde imediat, ci face o pauză vinovată. Ca şi cum s-ar mira că i se dă bună ziua şi s-ar simţi obligat să întrebe: Îţi baţi joc
