Unui calator strain, care ar vrea sa inteleaga ce se intimpla azi in Romania, o trecere in revista a principalelor cotidiene nationale nu i-ar fi de nici un folos. Lectura ziarelor autohtone l-ar adinci intr-o confuzie deplina, pe care jurnalele de stiri ale televiziunilor noastre nu ar face decit s-o sporeasca. Ca presa romaneasca functioneaza dupa alte principii si cu alte reguli decit cea straina este evident pentru oricine a citit, macar din cind in cind, publicatii aparute dincolo de granitele scumpei noastre patrii sau a ascultat emisiuni de stiri difuzate pe BBC, CNN sau Euronews.
Diferenta este astronomica. Nici macar aparitia unor jurnalisti tineri nu a schimbat datele problemei, chiar daca am putea invoca aici citeva – foarte putine – nume onorabile. Partizanatul politic, lipsa de cultura, amatorismul, incapacitatea de a gindi pe cont propriu si de a oferi analize pertinente, uneori chiar interesele de ordin financiar, usor decelabile in spatele unei atitudini sau al alteia, fac din presa autohtona un spatiu predilect pentru reglarile de conturi.
Nu-ti place cum gindeste sau ce spune X? Pac la „Razboiu’“! Vrei sa desfiintezi un adversar politic si sa atragi asupra lui oprobriul public? Reteta e simpla si frecvent utilizata: inventezi un accident, faci din tintar armasar, insinuezi complicitati si vinovatii imaginare si, daca nu l-ai scos inca din viata publica, l-ai compromis oricum definitiv, in ideea ca „nu iese fum fara foc“. Si, cum romanul e suspicios si sensibil la teoriile conspirationiste, fandacsia-i gata!
Saptamina trecuta am asistat – a cita oara? – la un nou episod din seria atacurilor la adresa ICR lansate de ziarul Ziua. Speculind o decizie prea putin inspirata a conducerii ICR, de a alege editurile care sa ne reprezinte la London Book Fair in functie de cifra de afaceri, Ziua vorbeste de „reteaua Liice
