- Sportiv - nr. 21 / 31 Ianuarie, 2008 Rezultatele sportive din ultimii ani ne duc la concluzia ca Romania nu mai este o mare putere in sportul mondial, dimpotriva, lunecam din ce in ce mai tare pe toboganul mediocritatii. De la clasare pe locurile X-XV la ultimele 6-7 editii ale Jocurilor Olimpice, vom ajunge, veti vedea, la Jocurile Olimpice de la Beijing, la mai jos de locul XXX. Cauzele sunt multiple, tin de slabirea aparatului administrativ care a condus, cu succes, atatea decenii, sportul romanesc, de disparitia Ministerului Tineretului si Sportului (cand esti la masa Guvernului poti bate cu pumnul in masa pentru drepturile sportului...), de bugete mici (comparativ cu tarile dezvoltate), de exodul antrenorilor spre lefuri mai bune aiurea, de dezinteresul copiilor si tinerilor pentru inalta performanta (sunt mai comode televizorul si Internetul), dar, inainte de orice, de pasivitatea exagerata pe care o manifesta dascalul de Educatie fizica. Adica acel cadru didactic profesionist care ar trebui sa fie educatorul nr. 1 al scolii sale. Si nu este, demult nu mai este. In anul 1995, ca ministru al Tineretului si Sportului, m-am zbatut sa introduc un articol care, credeam eu, va preveni delasarea acestui coleg al nostru, responsabil cu sanatatea nationala. Astfel a aparut, teoretic, Federatia Romana a Sportului Scolar si Universitar, pe care eu o vedeam ca pe un gigantic ONG al profesorilor de Educatie fizica, prin care reprezentantii judetelor tarii organizau miscarea sportiva a elevilor tarii. Imi imaginam eu, cu inclinarea spre utopie pe care o am, ca la toate sporturile de echipa _ la care stam grozav de prost in clasamentele mondiale - dascalii de Educatie fizica vor pune in miscare campionate nationale ale liceelor si gimnaziilor (pe grupe separate de varsta), la baieti si fete, pentru: handbal, volei, baschet. Tot aceasta FRSSU avea sa organizeze, credea