Mai intai, a fost Premiul Whitbread pentru „Versetele satanice”, desemnat romanul anului 1988. A urmat, in 1989, condamnarea la moarte pronuntata impotriva lui Salman Rushdie prin ordin religios (fatwa) de ayatolahul Khomeini, liderul spiritual al Iranului. Intre timp, traducatorul japonez a fost ucis, cel italian a supravietuit la mustata unui atentat iar Rushdie a trait mai bine de zece ani underground, sub protectia guvernului britanic.

In 2007 „Versetele” au fost traduse in limba romana de Dana Craciun (care se luptase cu alte patru romane de Rushdie), au fost afurisite de BOR si au disparut, aproape imediat, din librarii. Nu in sacii cenzurii religioase, ci in sacosele cititorilor curiosi.

Alte detalii de context

In februarie 1999, la zece ani de la proclamarea fatwei, noul ayatolah Hassan Sanei a promis 2,8 milioane de dolari recompensa pentru moartea lui Rushdie.

In 2006, autoritatile iraniene au anuntat ca fatwa va ramane in vigoare pe termen nedeterminat. Cartea a fost interzisa in India, tara natala a lui Rushdie, si arsa pe strazile din Yorkshire, Anglia – tara de adoptie a lui Rushdie. Un terorist libanez a murit intr-un hotel din centrul Londrei in 1989, incercand sa umple o carte cu exploziv. Doua etaje ale hotelului au plecat, impreuna cu el, pe lumea cealalta.

Acesta ar fi fost un atentat esuat al gruparii Hezbollah impotriva renegatului Rushdie, iar teroristul neinemanatic are un monument de martir-erou la Teheran. In Pakistan a rulat un film de succes, in care Rushdie apare drept un monstru insetat de sange, care vrea sa distruga tara cu discoteci si cazinouri, si in care binele invinge, in cele din urma, intr-o scena primita cu entuziasm de pakistanezi.

Cele patru carti sfinte ale Coranului zboara prin aer si trag cu lasere in capul lui Rushdie, pana ce acesta explodeaza intr-u