PREŢUL ŞTIINŢEI DE CARTE ÎN ROMÅNIA EUROPEANÅ
Se scoală la şase dimineaţa, îşi pune ghiozdanul şi pleacă la drum singurică pe cărarea de munte. Cinci kilometri, drumul prin pădure către şcoală, îi face într-o oră şi ceva. De bună seamă, tot atât îi ia să se întoarcă acasă, prin aceeaşi pădure populată cu lupi, Moş Martini şi alte jivine. Leac contra fricii şi-a plictiselii, visează cu ochii deschişi desene animate. Nu, nu sunt amintirile bunicii. E viaţa Luminiţei, 10 ani, satul Hăulişca, din comuna Păuleşti, judeţul Vrancea, România, 2008.
EVUL MEDIU ● Copiii din satele montane merg ceasuri bune prin pădure ca să ajungå la ore
Luminiţa este o fetiţă de 10 ani, care străbate singură o cărare de munte, cel puţin două ore pe zi, ca să ajungă la şcoală. Alţi nouă copii, care stau într-un sat pe al cărui drum nu mai poate trece nici măcar căruţa după ce a fost distrus de inundaţii, merg patru ore pe zi prin pădure către şcoală.
În satele de la poalele Munţilor Vrancea sărăcia e atât de mare, încât Andreea Marin şi Răduleasca ar fi ca două fetiţe care şi-ar împărţi frăţeşte, fără împusături, "drepturile la imagine" pentru dramele găsite în zonă – asta e drama ta ca să arăţi lumii că eşti bună şi frumoasă, asta e drama mea ca să arăt lumii că sunt bună şi frumoasă, asta e drama ta, asta e drama mea. Apoi, odată făcută publică povestea oamenilor, ar fi atât de emoţionate de bunătatea lor reflectată la tv, încât le-ar buşi plânsul de înduioşare.
HÅULIŞCA. Un sat din comuna Păuleşti, lângă munte. Primarul lucra de zor la finisarea noului sediu al primăriei. Termopane, cameră de oaspeţi, cameră de conferinţe, cameră pentru internet, scară interioară, un sediu despre care poţi să spui că "se învârteşte după soare", în comparaţie cu sărăcia din curţile sătenilor. Bani aruncaţi aiurea, doar pentru a hr
