Marti, 22 ianuarie. Cald, soare. Si pe cer nu-i nici un nor. Increzator in fortele mele, am pornit pe jos, pe bulevardul Carol, de la Piata Iancului pina la Universitate. Iata ce am vazut si auzit:

n un tinar la bustul gol (foarte bine facut, de altfel, parca-i din marmura, desi n-are armura) facea body building cu haltere improvizate din materiale de constructii si cu un radiocasetofon dat tare, in statia lui 311, linga toneta de carti;

n pe partea cealalta a bulevardului, in vitrina celei mai sic firme de pompe funebre, Anthony, non-stop la dispozitia dumneavoastra, o doamna cit se poate de vie si simpatica se pensa concentrata, cu ochii tinta intr-o oglinda, oglinjoara;

n coada de masini de la Matei Voevod pina la intersectia cu Traian, claxoane, insultat grav dumnezeu’ mamii;

n „stradameasata“, scris pe zidul unei case de la intersectia cu Stefan Mihaileanu;

n coada de masini de la parcul Pache (in care fintina arteziana instalata acum vreun an a fost inlocuita cu bustul lui, fireste, Nicolae Balcescu) pina la Mosilor: claxoane, vezi mai sus;

n la intersectia cu Calea Mosilor, pe stinga, cocotata pe o vila ceva mai retrasa, in spatele fostului sediu Shell, dominind panorama, cea mai tonica reclama din oras: „Durere? Hemoroizi? Tratament fara operatie, tel...“;

n de pe la restaurantul Izvorul rece, gol, ca de obicei, pina la Universitate, mormane de cabluri atirnind perdea de stilpi sau, pur si simplu, abandonati, sub forma de rulou, pe jos;

n peste tot, multi, multi cacatei de ciine: mari si mici, tari si moi, bine formati sau parca intinsi cu pensula pe asfalt, numai buni sa calci in ei; ceea ce spune ca, totusi, ciinii o duc bine, maninca indestulator si nu sufera de constipatie; vedea-i-as la Babes;

n din loc in loc, in trotuar, gauri din care se iteste cite un tub de plastic albastru sau v