Cartea “Armele Secrete de la Peenemunde”, semnată de Roger Marty, prezintă încercările consistente ale lui Hitler de a-şi îmbogăţi arsenalul.

“Autorităţile germane au observat foarte repede că puteau să ocolească interdicţiile Tratatului de la Versailles, care stipula, printre altele, că nu le este permisă fabricarea sau utilizarea artileriei care să tragă obuze la mai mult de 35 kilometri. Dar puteau să se ocupe de dezvoltarea rachetelor, care nu erau clasificate în categoria artileriei.

În primăvara lui 1930, Ministerul Armatei de Uscat a început un inventar sistematic al cercetărilor private asupra rachetelor.” “Bombele zburătoare” aveau să fie dezvoltate în cel mai mare secret într-un sătuc de pescari de pe Insula Usedom, lată de 12 kilometri, acoperită cu pădure şi izolată de continent de Râul Peene, care se varsă în Marea Baltică.

Preocupări în domeniul rahetelor existau în lume încă din 1920. Viziunile lui Jules Verne făcuseră “ravagii” printre pasionaţii zborului în cosmos. Americanul Robert Goddard a lucrat intens la un astfel de program, dar, deşi a reuşit să obţină câteva rezultate notabile, “încercările sale nu au ajuns la nivelul celor efectuate de echipa germană a lui Wernher von Braun”. În Rusia, Mahovin şi Ziolovski se interesau şi ei de rachete. La fel şi francezii Jumel, Esnaut Pelterei şi Claude. În “febra” rachetelor a intrat şi un român – fizicianul Hermann Oberth, născut la Sibiu, a publicat în 1923 o lucrare-anchetă ştiinţifică – “Rachete spre spaţiu” – despre tehnicile şi perspectivele asupra călătoriilor în spaţiu. Anca Aldea

Războiul lumilor în varianta fantastică

Romanul “Spectrul lui Phlebas”, scris de scoţianul Iain M. Bank, reprezintă cea mai importantă lucrare SF publicat de acest autor. Ediţia în limba română, propusă de Editura Nemira, aduce publicul amator de literatura de gen cu tente de fanta