- Editorial - nr. 21 / 31 Ianuarie, 2008 Vazand cat de greu si de anapoda merg treburile in tara, nu poti sa nu te intrebi ce blestem s-a abatut asupra romanului care, orice ar incerca, nu reuseste sa o scoata la capat. Desigur, in viata tuturor popoarelor au existat coborasuri, uneori indelungi si abrupte. Au dat peste ele molime si dezastre necunoscute la noi. Li s-a distrus agoniseala si de multe ori au fost decimati, fie de boli, fie in razboaie si, cu toate acestea, in cel mult cinci - zece ani ranile s-au vindecat si totul a revenit la normal. Daca ar fi sa privim in jos, la radacina fiecarui popor european, am gasi incrustate adanc asemenea episoade dure de viata. Nemtii si austriecii au dovedit-o cel mai recent, dupa Al Doilea Razboi Mondial, dar sa ne gandim, in decursul istoriei, si la francezi si elvetieni, la olandezi si finlandezi, la unguri si sarbi, la italieni chiar. Aproape fiecare dintre acestia au ajuns in situatii extreme. Vezi infrangerea ungurilor la Mohacs in 1526, a sarbilor in Al Doilea Razboi Mondial, dar si a polonezilor, ca sa dam cateva exemple mai la indemana. Ingenuncheate de-a binelea de vrasmasi, aceste popoare au avut puterea sa invinga in cele din urma si sa renasca si, iata-i acum pe toti inaintea noastra, mai dezvoltati din punct de vedere economic, cu relatiile sociale si interumane mai evoluate, cu o civilizatie mai bine pusa la punct. Fara a minimaliza necazurile prin care am trecut in decursul istoriei, se pare ca pe la noi principiul "capul plecat sabia nu-l taie" ne-ar fi adus unele avantaje existentiale, reusind sa evitam multe nenorociri ale epocilor traite, dar ne-a inoculat obisnuinta de a lasa ca lucrurile sa mearga de la sine, punand mare pret pe speranta ca timpul le rezolva pe toate, obisnuindu-ne astfel sa caram bolovanul in spate de la o generatie la alta, pana la calendele grecesti. Prin stramosii nostri suntem,