Cineestepentru, cineeimpotriva, cineseabtine? Cam asa se citeau pina mai ieri optiunile cind venea vorba de votul legilor in Parlament. De vreo trei ani se apasa pe butoane, cu acelasi plictis cu care se ridica si mina. Nu degeaba Parlamentului i s-a spus „Masina de vot“.
Raportul IPP, dat publicitatii acum doua zile, aduce, indirect, o noua problema de dezbatere publica. Cit de oportune mai sint actualele mecanisme parlamentare? Mai exact, cit de importanta mai este masina de vot, comparativ cu nevoia de reprezentare punctuala a electoratului? Ce e mai bine, sa ai parlamentari cu prezenta suta la suta, dar complet necunoscuti, sau parlamentari mai putin disciplinati, dar cu notorietate? Mai este astazi criteriul prezentei la lucrarile in plen un criteriu principal al evaluarilor politice? Ramine emblematica declaratia unui parlamentar cu o prezenta impecabila. El a spus ca a avut 175 de proiecte legislative din care au trecut... 5. Asadar eficienta este aproape ca a unui angajat la Cooperativa Munca in Zadar.
S-a observat de ceva vreme ca Parlamentul, asa cum este el gindit din 1990, nu se afla printre cele mai flexibile si nici cele mai indragite institutii. El a corespuns foarte bine nevoii de modificare legislativa, specifica anilor postrevolutionari, dar si nevoii de consolidare a partidelor politice. Incet, incet, insa populatia a inceput sa preseze tot mai mult pentru a scoate parlamentarii din turma de partid si de a-i obliga sa reprezinte, cu adevarat, electoratul. Masina de vot a ajuns la o rascruce. Parlamentul, masa de manevra, se cam apropie de sfirsit. Redesenarea lui nu ar trebui sa se opreasca la sistemul prin care se accede in forul legislativ. Ar fi doar o schimbare de suprafata. Ar trebui sa se rediscute si reducerea numarului de membri, concomitent cu alte mecanisme de desfasurare a activitatii parlamentare. Legislatia, asa
