Peste orizontul Principatelor din Hydra, soarele roşiatic apunea în vâlvătăi. Berzele se reîntorceau la cuiburile lor, iar preoţii din Ordinul Templului se pregăteau pentru reuniunea de la ore târzii din noapte, în care aveau să discute despre planurile prin care îşi puteau realiza visurile...(Urmare din numărul trecut)
Urmare din numărul trecut
Peste orizontul Principatelor din Hydra, soarele roşiatic apunea în vâlvătăi. Berzele se reîntorceau la cuiburile lor, iar preoţii din Ordinul Templului se pregăteau pentru reuniunea de la ore târzii din noapte, în care aveau să discute despre planurile prin care îşi puteau realiza visurile. La ceasul înserării, pieţele de negustori ale Principatelor, faimoase în aproape toate colţurile Universului, gemeau sub povara agitaţiei, a înghesuielii, a mirosurilor şi a sunetelor. Comerţul era îngăduit numai noaptea pe aceste lumi depărtate. Şi numai noaptea puteai găsi în aceste târguri orice doreai. Orice.
Lorikane îşi opri Şarpele Zburător, trăgând de hăţuri. Îl duse în boxele rezervate animalelor aeriene şi plecă să se amestece prin mulţimea care forfotea în Târgul Shambel, cel mai mare din capitala Hydrei 2. Un pisoi cu blana portocalie şi cu ochii violeţi i se încurcă printre picioare şi îşi agăţă gheruţele de mantia lui. Lorikane îl privi amuzat, se opri, îl luă în braţe şi îi spuse:
– Dacă ai venit tu la mine, înseamnă că îţi place să călătoreşti, nu glumă. Şarpele meu zburător o să fie încântat de companie, sunt aproape sigur. Deşi o să creadă că i-am făcut cadou o cină delicioasă. De data asta se înşală. Tu mergi cu mine. Eşti un pisoi frumos şi o să-ţi spun Piciul. Hai!
Mica felină nu obiectă când fu introdusă fără prea mare ceremonie în sacul străinului. Obişnuită cu situaţii mai grele de supravieţuire, se tolăni pe fundul de piele tăbăcită şi adormi torcând, cu mintea plină de g
