Vasile SALARU Tot mai multi angajatori din domeniul industrial se plang de lipsa fortei de munca tinere mediu si inalt calificate. Cu totii arata cu degetul spre scoli si universitati. Se spune pe buna dreptate ca vinovatul, sistemul de invatamant, se cosmetizeaza, nu se reformeaza. Dar oare fara un efort comun se poate asigura o pregatire viitorilor absolventi care sa faca fata cererii pietei muncii? Cei 18 ani trecuti de la Revolutie ma indreptatesc sa spun categoric nu. Ce dotare au scolile de arte si meserii si liceele industriale in domeniul tehnologic? Unde, si mai ales cum se face practica in productie? Care este sprijinul acordat scolii de agentii industriali? Cum sa manuiesti o masina automata dupa absolvire daca n-ai vazut-o decat in planse si in manual?

Un alt element, dealtfel cel mai important, este resursa umana. Ma refer la profesorii-ingineri sau maistri instructori ce predau in scoli. Ce pregatire si ce motivatie au acestia? Se stie ca pe timpul impuscatului scolile erau patronate de cate o intreprindere care furniza si cadrele calificate in domeniul tehnologic. Cei mai in varsta, precum si femeile ce preferau sa aiba mai mult timp pentru a se ocupa de familie solicitau sa treaca din productie la catedra pentru ca salariile erau aceleasi, iar volumul de munca si responsabilitatea mai mici. De asemenea, directorii scapau si de maistri si inginerii betivi care franau realizarile unitatii, trimitandu-i in scoli si ateliere. Cu bune, cu rele, la 17-18 ani tinerii justificau categoria doi baza cu care erau angajati. Acum insa ce inginer bun sta in scoala la un salariu mizer cand firmele multinationale, dar si cele romanesti le ofera de cateva ori mai mult plus sansa unei impliniri profesionale? Pentru ca in aceste zile se dezbat legile Educatiei, as fi de parere sa nu se mai faca incadrarea la disciplinele de specialitate pe catedre de