“The truth will set you free. But first, it will piss you off.”
Astazi a fost o zi nasoala. Ieri a fost o zi nasoala. Saptamana trecuta a fost o saptamana grea. Toata luna Ianuarie a fost oribila. Ma gandeam sa scriu despre cat de greu e sa fii antreprenor, ce dedicatie, vanjosism, curaj si ce perseveranta sunt necesare. Toate astea ca sa ma regasesc in personajul celui care reuseste, razbeste, muta muntii din loc samd. Cumva … am reusit sa-mi inving aceste porniri si sa nu produc un imens pateu.
Adevarul. La asta ma gandesc cand am timp. M-am gandtit atat de mult incat am si o lista:
* Adevarul e ca ne lipseste disciplina. In ultimii 10 ani de studiu eu nu mi-am facut 10 teme. Am copiat, am aburit, mi-am amintit, am reusit cumva sa o scot la capat. Niciodata nu am vrut sa-mi fac temele, niciodata nu am avut disciplina asta. Incerc din cand in cand sa-mi impun un minim de disciplina, in cele din urma ajung sa o raresc, sa o las mai moale, sa nu-mi pese.
* Adevarul e ca suntem mediocri. Am vrut mereu sa cred ca eu sunt cel mai bun, ca oamenii cu care lucrez sunt cei mai buni samd. Nu e asa, suntem departe, suntem mediocri. Singura salvare e ca ceilalti, cel putin din apropiere, sunt exasperant de slabi uneori. Suntem copilul mediocru intr-o clasa de prosti, iar intr-o zi vom ajunge chiori in tara orbilor.
* Adevarul e ca sunt(em) slab(i) psihic. Ma intreb ce s-ar intampla in situatii adevarate de criza, daca cedam cand avem totul si ne este cald. La primul pumn serios in gura, la prima problema cu adevarat grava ne pierdem. Ca veni vorba, din toti gladiatorii, cati au incasat o lovitura sanatoasa in fata in ultima vreme? Nu de alta, dar sa avem termen de comparatie. La mine a trecut ceva vreme, dar am retinut ca doare al dracului de tare si e incomparabil mai neplacuta fata de problemele clasice din IT/business