O aparitie inedita, asa cum ne-a obisnuit de fiecare data editura Brumar, este "Submarinul iertat", sub semnatura poetilor Andrei Codrescu si Ruxandra Cesereanu. Cartea lansata in doua variante in iunie 2007 si in noiembrie al aceluiasi an, dincolo de grafica impecabila si continutul neobisnuit in forma si spirit, este povestea unei povesti. O scriere la doua miini, un joc liric superior, care vadeste ca oamenii mari, scriitorii in special, inca mai au acces la "micul print" din inima, pe care nu l-au uitat si nici nu l-au abandonat pe steaua lui odata ce au pasit in maturitatea lor biologica si scriitoriceasca deopotriva.
Aici nu este vorba nici de "ermetism", nici de "drojdie literara", nici de "metafizic", nici de "continut tainic si revelat", ci de o perspectiva tehnica de afecte ale oamenilor mari care stiu sa se joace. Un fantasy plin de eleganta si nebunia jocului, de candoarea ininteligibila a regulilor jocului, stabilite de insasi personajele cartii, care sint, pe rind, si actorii, si stapinii controalelor jocului.
Cartea este modelata de tema psihedelica a "tripului", a calatoriei nu din perspectiva unei obstaculari, ci din aceea a unui hedonism intrinsec calatoriei. O calatorie in continut, in vers, in epic. Vorbim de un epic neeroic, de un epic fantastic si liric, care pune bazale unei cosmogonii. Personajele sint niste fees care creeaza la feerie, altfel spus - un frumos mic care intretese un frumos mare. Un simbol al acestei calatorii, un argument, un pretext pina la urma, existent sau inchipuit, este "submarinul", care nu este nici un U2, nici unul nuclear, nici unul Yellow, nici un ROV, ci pur si simplu unul care devine instrument pentru calatoria interioara ce genereaza miscarea celor doua personaje, desi le include, stimulindu-le in crearea feeriei despre care va spuneau ca se intretese ca un val mareic. Indubitabil, un simbol
